Biserica din satul Hoiseşti, com. Dumeşti, jud. Iaşi, are hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh’’.
Acest sfânt lăcaş a fost zidit, în anul 1864, de boierul Nicolae Cantacuzino, propietarul moşiei Hoiseşti. (După cum este scris în Dicţionarul geografic: G. I. Lahovari, C. I. Brăteanu şi Grigore Tocilescu. În arhiva bisericii nu se află nici o însemnare despre data zidirii.).Conform ,,Documenta Romaniae Historica’’,II,p. 250 - 251, la 15 martie 1493, Ştefan cel Mare întăreşte nepoţilor lui Lucaci – satul Hoiseşti, pe care acesta îl câştigase ,,cu slujbă’’ de la Alexandru cel Bun.
Spun bătrânii că a mai fost o biserică în ţarina numită astăzi Silişte – unde ar fi fost şi vatră de sat (s-au găsit fragmente de ceramică, unelte de fier, etc.). Cercetătorii N. Zaharia şi M. Tanasachi au descoperit pe dealul Podişu şi pe dealul ’’Pe Curte’’ fragmente ceramice tip Cucuteni A şi B, fapt ce atestă o locuire a zonei de peste 5 000 de ani. Acest lucru fiind confirmat de recentele descoperiri (fragmente osoase şi ceramice) făcute cu prilejul construirii unui pod nou la intrarea în sat, (peste râul Bahlui) între anii 2003 – 2004.
Biserica construită de Nicolae Cantacuzino are formă de navă, fiind construită din piatră şi cărămidă, cu o turlă clopotniţă de formă pătrată, la intrarea în biserică; accesul în turlă făcându-se din interior, printr-o anexă pentru casa scărilor (lipită de biserică), de formă circulară. După războiul din 1916 – 1918, s-a făcut o reparaţie bisericii cu mijloace ale satului şi contribuţia locuitorilor. Astfel: – s-a acoperit biserica cu tablă zincată; – s-au adăugat picioare (contraforţi) de piatră, pentru susţinerea zidurilor; iar de jur împrejur s-au făcut trotuare din piatră (donată de doamna Lily Beler); – în interior s-a adăugat podeaua din sfântul Altar, înălţându-se astfel faţă de restul bisericii; tot acum s-a adăugat şi cafasul.
Sfântul locaş a fost resfinţit pe data de 7 iunie 1936 de un sobor de preoţi, răspunsurile fiind date de corul seminarului ,,Veniamin Costache’’ din Iaşi. În curtea bisericii se află – un monument din piatră şi ipsos, înfăţişând două fete şi un înger, amplasat în partea de vest; – două pietre funerare, aparţinând ctitorilor bisericii, amplasate în partea de sud; — şi un ansamblu de morminte format dintr-o cruce de marmură neagră şi un monument de piatră, îngrădite cu un gard de fier forjat, aparţinând fam. Cantacuzino şi fam. Roseti, care este amplasat în partea de nord a bisericii; – o troiţă de lemn de tei, care este pictată şi acoperită cu tablă, amplasată în partea de est.
